15. Iubirea

Concurentul cu nr. 15 inscris la “Concurs pentru copii de Ziua Mediului Inconjurator” este Rares Matei Blanaru, de 2 ani si 6 luni din localitatea Braila. Maria Matei, vizitatoarea fidela si atat de draga a blogului nostru, mami lui Rares Matei, a ales ceva nou cu care sa participe la concurs si “Iubirea” este numele ales de ea. Veti vedea pe parcursul lecturii cine este “Iubirea”. La inceput am crezut ca titlul reprezinta iubirea  fata de animale, despre afectiunea cu care animalele de companie ne rasplatesc, despre beneficiile care pot aparea la copil atunci cand are mereu langa el un prieten si un tovaras de joaca si asa si este, dar “Iubirea” este o fiinta, in textul nostru.

Cuvintele Mariei sunt foarte frumos cladite intr-un text care, desi este lung si la prima vedere pare greu de citit, iti tine interesul treaz si iti aduce o raza de soare in suflet si multe zambete. Ii doresc succes lui Rares Matei si va las in compania unei povestiri frumoase.

Matei a primit in dar, un hermelin pitic, in varsta de numai doua saptamani; un iepuras alb cu ochii rosii, bland si jucaus.

Contrar tuturos asteptarilor si a previziunilor specialistului veterinar, personalitatea micului iepuras ne uimeste, caci nu doar ca a invatat unde il asteapta cuminti recipientele cu mancare si apa, dar are preferinte culinare, se alinta ca o pisicuta cuibarindu-se in bratele noastre, se joaca cu Matei de parca ar fi un catelus fugarindu-se reciproc prin casa, se catara pe noi si ne atipeste in brate, ne cauta prin casa si cere de mancare ridicandu-se pe labutele din spate, apoi mimand rontaitul la picioarele noastre, are doua ascunzatori preferate prin casa, topaie prin toata casa cautandu-ne si aflandu-ne, se catara pe umerii nostri pentru a fi alintat, iar mai apoi inchizandu-si ochii mici si relaxandu-si mustatile albe si lungi, adoarme.

Este acomodat cu zgomotele din casa, ne urmareste in activitatile casnice ale zilei, pare curios vis-a-vis de orice activitate anuntata de zgomot in loc sa fuga. Este gurmand, rontaind continuu morcov si mar, refuzand categoric varza, dar savurand salata verde ca pe cea mai buna gustare creata vreodata special pentru iepurasi.

“Socializeaza” permanent si il prefera pe Matei cu care are reprize de joaca, de alinturi si rasfaturi. Matei si-a schimbat comportamentul din unul al copilului care refuza dintotdeauna sa se joace singur, cautand permanent companie, intr-unul al unui copil care cauta doar compania iepurasului. Matei acum isi ia iepurasul, inchide usa lojei mari – spatiu lui de joaca – in cautare de intimitate si ii vorbeste fara intrerupere micutului hermelin; ii descrie tot jocul sau, in detalii referitoare la: nume, cifre, litere, culori, asezari si altele.

Activitatea preferata este sa-i citeasca povestea lui Pinocchio, iar in rastimpuri dese ii canta, ii rosteste alfabetul, solfegiul, ii

numara pana la 12, ii povesteste despre siglele si dotarile masinilor (de genul aer conditionat, avarii, semnalizari, faruri de ceata, frana de mana, pedale etc.) ii povesteste despre planete, ce aduce fiecare anotimp (de ex. toamna aduce ploia si iarna zapada) si cate si mai cate!!

Joaca lor este joaca unor copii: se ascund, se cauta, se (re)gasesc, se alearga, se imbratiseaza, se alinta, rad, chicotesc si toatea acestea se intampla firesc, tacut din partea micului hermelin, dar vizibil cooperant, jucaus de parca intr-un iepuras atat de mic poate exista o personalitate cu o latura aparte, dezvoltata, intelegatoare.

Nu am gasit nicaieri informatii despre personalitatea iepurasilor, ci doar amanunte despre necesitatilor lor de ingrijire ori despre “pagubele” posibile pe care le pot aduce intr-un camin, cu toate acestea sunt uimita cum un ghemotoc minunat de blanita imaculata poate fi capabila de atat de multa cooperare si participare la activitatea unei familii aducand bucurie, voie buna si armonie.

Matei il intreaba ritmic astfel: “Ti-e foame iepurasule?”, “Ti-e sete iepurasule?” si are grija ca micutului bulgaras alb sa nu-i lipseasca cele necesare. Iepurasul primeste intotdeauna coaja marului sau, iar recent Matei a impartit cu iepurasul un morcov crud; iepurasul a primit coaja bine spalata, iar Matei a rontait si el atent si concentrat leguma portocalie decojita. Da, Matei a mancat prima lui leguma cruda datorita iepurasului, caci altfel accepta dintre cruditati doar fructele.

Nu stiu daca are legatura cu sosirea hermelinului pitic in caminul nostru, ori este doar o simpla coincidenta, dar acceptarea micutului necuvantator in familia noastra a incununat succesele recente ale lui Matei: a renuntat definitiv, pe perioada intregii zile, la scutecele de unica folosinta (noaptea Matei inca doarme foarte profund si fara intrerupere), a inceput sa manance singur la o dejunare intreaga, se imbraca si dezbraca singur, dar cel mai important este ca Matei este tot timpul fericit.

Cumva sosirea hermelinului pitic in caminul nostru a schimbat nu doar atmosfera casei, inveselind-o, accentuand grija, tandretea, linistea, cumpatarea si bucuria, ci l-a schimbat si pe micul Matei intr-un copil care manifesta permanent, cu o fericire evidenta, ceea ce isi dorea cel mai mult: sa iubeasca un animalut.

Hermelinul pitic este raspunsul rugilor lui constante, zilnice, din ultimele luni cand cerea o pisicuta, un catelus, ori alt animal la care avea acces. Ne raspundea firesc, fara retineri ori intarzieri, la intrebarea “ce sa faci cu pisicuta/catelusul?” de parca raspunsul vietuia in el de o viata: “Sa-l iubesc tare, tare!” Si l-a primit pe acest mic bulgare de veselie si joaca, pe alintatul acesta alb si mustacios, cu ochii rosii, limpezi, sticlosi pe cae l-a botezat Iubirea. Oare exista vreun nume mai frumos pentru ceea ce simte Matei?

Matei iubeste pur si simplu, nu l-am invatat eu sa iubeasca, sa ocroteasca, sa fie compasiv ori atent la nevoile necuvantatoarelor; e o iubire din el, fireasca, inascuta, asa cum cred ca o au toti copiii. Nevoia de a iubi si de a ocroti mediul inconjurator exista in orice fiinta, doar uneori aceasta se pierde printre dorintele asumate odata cu trecerea la maturitate. Cu toate acestea fiecare copil reuseste sa reaminteasca adultilor ca mediul inconjurator prin frumusetea, diversitatea, unicitatea, complexitatea sa merita sarbatorit, clipa de clipa, prin gesturi atente, cumpatate care sa protejeze, sa intretina, sa cultive nu doar natura inconjuratoare cu toate ale ei, ci sa cultive un spirit de solidaritate si comuniune armonioasa cu mediul in care viata planetara isi urmeaza dreptul natural la existenta.

Concursuri Diverse CC Educativ Povesti si povestiri Ziua Mediului Inconjurator

10 Comentarii

  1. Frumoasa si captivanta povestire, Maria! Cat de mult iti iubesti baiatul, se vede din povestea ta in care descrii cu lux de amanunte starile prin care a trecut si trece baietelul tau. A fost un copil introvertit probabil, timid si fara prieteni. Iata cum , un animalut atat de jucaus si simpatic, l-a facut sa isi schimbe comportamentul in bine sa fie mai fericit, sa se bucure de viata, sa deguste cu placere din darurile naturii, sa i se destainuie. Daca il veti da la gradinita, veti vedea ce bine va socializa si cu ceilati copii, deja primul pas facandu-l cu – micutul sau prieten.

  2. Nu stiu daca Matei era introvertit, caci el refuza singuratatea si joaca de unul singur, cautand permanet sa aiba un companion fie el copil sau adult. Abia acum – cu Iubirea langa el – se joaca singurel, dar asistat de iepuras.

  3. Scuza-ma, Maria, am inteles eu gresit. Oricum Matei are in iepurasul lui un prieten fidel.

  4. Maria, citind povestea ta, m-am regasit cumva. Imi amintesc cu placere cand eram scolarita si am primit in dar de la cineva tot un iepuras. nu aveam frati . Dar pentru mine acel iepuras a fost chiar un frate. l-am integrat in familia mea foarte repede. Nu credeam ca un micut animalut imi putea schimba comportamentul. Eram fericita ca nu mai sunt singura la parinti. Dar , mama mea, cea draga, datorita iepurasului, care intr-un final l-am pierdut, a decis sa-mi “faca” un fratior. Nu degeaba , si acum cand are 20 de ani il strig “Iepuras”
    Sa va traiasca iepurasul cat mai mult si sa va bucurati de nazdravaniile lui.

  5. @iNSTCRIS: Nu e nevoie de scuze; te admir pentru rabdarea de a fi citit povestirea despre micul prieten necuvantator si-ti multumesc din suflet ca urmaresti concursul in care noi participam cu multa bucurie! Suntem fericiti sa fim parte a unui asa grup creator!

  6. @Mihaela: Multumim din suflet pentru frumoasele urari si ma bucur sa aud o asa povestire despre iepurasi care aduc in familii emotii si probabil ca iepurasii isi merita numele “Iubirea”!!

  7. Imi permit sa folosesc spatiul virtual al concursului ca sa urez micutilor inscrisi in cocncurs: O lume frumoasa, vesela si multe bucurii, acum de 1 iunie. Sa aveti o Zi a Copilului plina de tot ce e mai frumos, dragi copilasi!
    Multumesc organizatoarei concursului pentru asa o experienta frumoasa in concurs si ma bucur ca am descoperit cu ocazia acestui concurs un om minunat si un suflet deosebit!

  8. Maria, am rosit, crede-ma. Eu multumesc pentru toate bilele albe care mi le-ai oferit si sunt tare multe!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *