Bradul lui Mos Craciun

Cu acceptul lui m2 postez pe blogul acesta  povestea lui de Craciun, “Bradul lui Mos Craciun”. Citind povestea am ramas impresionata de norocul lui Darius de a avea in jurul lui, in seara de Craciun, atatia prieteni, chiar si acolo in padure.

Bradul de Craciun

Era ajunul Craciunului,

…parintii lui Darius, un baietel de 7 ani, s-au dus in oras dupa cumparaturi iar el a ramas singur acasa. Darius era un copil foarte cuminte si locuia intr-o casuta la munte, foarte aproape de o padure mare de brazi. Toata lumea il cunostea si iubea pe Darius.
Mama lui i-a spus la plecare sa fie cuminte, iar Darius i-a promis ca asa va fi.
Mai intai s-a jucat afara in zapada cu colegii de scoala apoi, cand colegii au plecat, a intrat in casa, s-a jucat un pic cu pisica, a colorat putin, dar, cand s-a inserat, a inceput sa se nelinisteasca si mergea mereu sa priveasca pe fereastra daca se intorc parintii lui. Dupa un timp s-a hotarat sa le faca o surpriza parintilor si sa le iasa in intampinare pentru a-i ajuta la bagaje.

Zis si facut! S-a imbracat bine si a plecat pe cararuia care ducea catre oras.

Mergand pe drum, Darius se oprea din cand in cand si, cu mana streasina la ochi, se uita in departare cu ochii mijiti, cum il invatase odata un vultur la care ii pansase mai demult o aripa rupta; dar nici urma de parintii sai.
Apoi, dintr-o data, totul a devenit negru. Intunericul noptii acoperise brusc totul, asa ca Darius se hotara sa se intoarca repede acasa. Mersul pe zapada era insa greu, uneori se adancea in omat pana la genunchi, asa ca era tot mai obosit.

Din pacate acasa pisica adormise pe cuptor si uitase sa aprinda un felinar in dreptul ferestrei, pt cei rataciti in timpul noptii.

Insa Darius stia directia spre casa si cum era un baietel curajos mergea fara sa se opreasca. Deodata insa ajunse in fata unui brad mare: abia atunci isi dadu seama ca pierduse cararea. Era noapte, se pierduse si ii era frig. Tot curajul lui se topi. Se sprijini cu spatele de brad si incepu sa planga in hohote. Batranul brad simti niste vibratii ciudate si se trezi. Apoi il pipai usor pe Darius cu ramurile sale si il recunoscu imediat.
“Darius s-a pierdut!” spuse el celorlalti brazi, iar brazii repetara de-a lungul si de-a latul padurii: “Darius s-a pierdut!”. De la atata freamat se trezira si veveritele si iepurii si caprioarele. Toate hotarara sa merga la Darius si sa-l ajute cumva, caci era prietenul lor.

Batranul brad il ridica usor pe Darius pe crengile lui mari si incepu sa-l legene usor. Ca sa nu-i fie frig veveritele se lipira de el si-l acoperira cu cozile lor stufoase pt a-l incalzi.

Cu toti prietenii linga el si dand de caldura, Darius se simti linistit si adormi.

Dar brazii stiau ca era noaptea de Craciun si s-au gandit ca si Darius trebuie sa se bucure de aceasta sarbatoare, asa ca se pusera sa-l pandeasca pe Mos Craciun.


Cand ii vazura sania zburand pe deasupra lor, il chemara si ii explicara ce patise Darius. Mos Craciun stia ca Darius era un baiat foarte cuminte, el stie totdeauna tot-tot despre toti copiii, asa ca lua un nor plin cu fulgi de zapada si il cernu peste cel mai mare brad din padure, dupa care adauga multe stele si fire de argint. Apoi o ruga pe doamna Luna sa-l lumineze si il trezi usurel pe Darius.

Acesta deschise ochii si fu foarte uimit sa-l vada pe Mos Craciun, care avea o barba alba imensa, si care ii arata un brad mare-mare cu totul si cu totul de argint care stralucea si lumina toata padurea.

- Darius, pt ca ai fost cuminte anul asta si pt ca acum nu esti acasa, ti-am impodobit chiar eu bradul de Craciun, spuse Mosul.

Apoi il vazu pe Mos Craciun cum se urca in sania lui trasa de cei 2 reni, vazu si un sac mare-mare plin de jucarii in sanie si….adormi la loc.


A-2-a zi dimineata, parintii l-au gasit adormit pe crengile batranului brad. Ajuns acasa, Darius gasi in cizmulitele lui cadourile de la Mos Craciun, adica: ciocolata cu conexiuni, bomboane si multe jucarii. Mai tarziu se apuca sa le povesteasca prietenilor ce i-a adus lui, Mos Craciun, adica ciocolata, bomboane, jucarii si…un brad mare-mare de argint.


Era un brad imens, mai inalt decat casa noastra si stralucea asa de tare ca lumina toata padurea, le spuse el. Chiar Mos Craciun l-a impodobit, doar pt mine!


Dar nimeni nu a vrut sa-l creada. Si totusi era adevarat.

Mult timp dupa aceea Darius si-a amintit de bradul acela magnific de argint care luminase doar pt el in noaptea aceea de Craciun.


Uneori si acum, dupa ce s-a facut om-mare, mai viseaza intamplarea, dar nu le poate povesti celorlati oameni mari pentru ca ei nu cred in minuni.
Dar voi, copii, il credeti, nu???

Multumesc, m2!

Nota: Iertate sa ne fie eventualele greseli de ortografie.

Plansa de colorat - Bradul de craciun

7 Comentarii

  1. e frumoasa te face sa simti adeVARATU-L SENS AL SARBATORILOR DE A STA IMPREUNA CU FAMILIA ACESTA ESTE CEL MAI MARE CADOU DE CRACIUN PENTRU ORICINE

  2. O, da, Mos Craciun exista!!!
    acum cateva zile m-a intrebat Oana mea daca Mos Craciun exista. incepe sa creasca si sa afle din jur despre tot felul de realitati. :)

Ai ceva de comentat?

Doar casetele marcate cu * sunt obligatorii.